6. Soapy Smith [Nascut: 1860; Decedat: 1898]
Soapy Smith (nascut Jefferson Randolph Smith) a fost un escroc american si gangster care a avut un rol important in crima organizata din Denver, Colorado, Creede si Skagway, Alaska din 1879 in 1898. El este, probabil, cel mai faimos barbugiu „sigur” din batranul vest. Candva intre sfarsitul anilor 1870 si inceputul anilor 1880, Smith a inceput sa pacaleasca o gramada de oameni cu o „afacere” pe care ziarele din Denver au numit-o Smecheria vinderii sapunului la pachete promotionale.
Jefferson isi deschidea valiza (spijinita pe un trepied) intr-un colt de strada aglomerat. Razuia batoane de sapun obisnuitpe si descria minunile acestora. In timp ce vorbea multimii crescande de oameni, el isi scotea portofelul si infasura bancnote de la 1 la 100 de dolari in jurul anumitor batoane. Apoi termina fiecare baton infasurandu-l in hartie simpla pentru a ascunde banii. El a amestecat batoane care contineau bani cu altele care nu contineau. Apoi le vindea multimii pentru un dolar bucata.
Un personaj plantat in multime cumpara un baton, il deschidea, apoi proclama ca ar fi castigat niste bani, aratandu-i tuturor. Aceasta reprezentatie avea efectul dorit de a porni vanzarea batoanelor. Cel mai des, victimele cumparau mai multe batoane inainte ca vanzarea sa fie terminata. In mijlocul vanzarilor, Smith anunta ca bancnota de 100 de dolari era inca in gramada, necumparata. Apoi vindea batoanele ramase prin licitatie celor care ofereau mai mult.
Prin arta manipularii si a mainii iuti, batoanele de sapun infasurate in bancnote erau ascunse si inlocuite cu batoane fara bani. Era aranjat ca singurii bani „castigati” ajungeau numai la membrii a ceea ce a ajuns sa se numeasca „Banda Sapun”. Soapy a fost in cele din urma impuscat de un grup de oameni pe care i-a pacalit intr-un joc de carti.
7. Eduardo de Valfierno
Eduardo de Valfierno, care se autointitulase „Marchizul”, a fost un escroc argentinian care se presupune ca a pus la cale furtul Mona Lisei. Valfierno a platit mai multi oameni sa fure capodopera de la Luvru, printre care si angajatul muzeului Vicenzo Peruggia. La 21 august 1911 Peruggia a ascuns Mona Lisa sub haina sa si a iesit pe usa muzeului.
Inainte de jaf, Valfierno l-a angajat pe restauratorul de arta si falsificatorul francez Yves Chaudron sa-i faca 6 copii ale Mona Lisei. Falsurile au fost livrate in diferite parti ale lumii, pregatindu-le pentru cei pe care-i avea pregatiti sa le cumpere. Valfierno stia ca odata ce Mona Lisa era furata ar fi fost mai greu sa treaca copiile peste granita. Dupa jaf, copiile au fost livrate cumparatorilor, fiecare crezand ca aveau originalul care fusese furat. Deoarece Valfierno vroia doar sa vanda copiile, avea nevoie ca originalul sa dispara si nu l-a mai contactat niciodata pe Peruggia dupa jaf. In cele din urma, Peruggia a fost prins incercand sa vanda tabloul iar acesta a fost returnat la muzeu in 1913.
8. James Hogue [Nascut: 1959]
Hogue este un impostor american cunoscut pentru ca a intrat la Universitatea Princeton pozand ca un orfan autodidact. In 1986, Hogue s-a inscris la liceul Palo Alto sub numele de Jay Mitchell Huntsman, un orfan la 16 ani din Nevada. A folosit identitatea unui orfan decedat. Un reporter local suspicios la demascat. In 1988 Hogue s-a inscris la Universitatea Princeton folosind aliasul Alexi Indris Santana, un orfan autodidact din Utah. Si-a amanat admiterea deoarece fusese condamnat pentru furtul de cadre de bicicleta in Utah. Hogue a scris in cererea de inscriere ca ar fi crescut sub cerul liber langa Marele Canion, pastorind oi si citind carti scrise de filozofi. El si-a incalcat eliberarea conditionata pentru a intra la ore. Pentru urmatorii 2 ani a trait ca Santana si ca membru al echipei de atletism. A fost totodata admis intr-un club de elita.
In 1991, adevarata identitate a lui Hogue a fost scoasa la iveala cand Renee Pacheco, un student care facuse liceul Palo Alto, l-a recunoscut. A fost arestat pentru fraudarea universitatii cu 30,000 $ pentru ajutor financiar si a primit o sentinta de 3 ani in puscarie cu 5 ani eliberare conditionata si 100 de ore de munca in folosul comunitatii.
Pe 16 mai 1993, Hogue a ajuns pe prima pagina din nou prin asocierea sa cu Universitatea Harvard. Mintind iar in legatura cu identitatea sa, el a putut sa se angajeze ca ofiter de securitate intr-unul dintre muzeele campusului Harvard. Dupa cateva luni de munca, oficialii muzeului au observat ca unele pietre pretioase expuse fusesera inlocuite cu falsuri ieftine. Politia din Somerville l-a retinut pe Hogue la domiciliul sau si l-a acuzat de furt calificat in valoare de 50,000$.
Pe 12 martie 2007, Hogue a pledat vinovat la o singura acuzatie de furt in valoare de peste 15,000$ in schimbul unui sentinte nu mai mare de 10 ani si acordul procurorilor de a nu-l acuza de alte furturi.
9. Robert Hendy-Freegard [Nascut: 1971]
Robert Hendy-Freegard este un barman englez, vanzator de masini, escroc si impostor care s-a dat drept agent MI-5 si a pacalit cateva persoane sa se ascunda de frica asasinilor IRA. Isi intalnea victimele la ocazii sociale sau ca si clienti in pub-ul sau in reprezentanta auto unde lucra. Isi dezvaluia „rolul” de agent sub acoperire MI-5, ramura speciala a Scotland Yard-ului care lupta impotriva IRA. Ii atragea de partea sa, le cerea bani si ii facea sa actioneze cum isi dorea. Le cerea sa intrerupa contactul cu prietenii si familia prin „teste de loialitate” si sa traisca singuri in conditii precare. A sedus 5 femei, spunand ca vrea sa se casatoreasca cu ele. Initial cateva dintre victime au refuzat sa coopereze cu politia deoarece acesta ii avertizase ca politistii pot fi agenti dubli sau agenti MI-5 care efectuau alte „teste de fidelitate”.
Hendy-Freegard a mai sedus si o asistenta personala casatorita recent care avea grija de copiii lui. El i-a spus ca era agent MI-5 si a fortat-o sa rupa contactul cu familia si prietenii pentru a nu fi omorata de IRA. I-a facut fotografii goala si a amenintat-o ca le da sotului ei daca nu coopereaza. Ea a trebuit sa-si schimbe numele si sa spuna ofiterului care-i facea actele ca fusese abuzata in copilarie. Teste ei de loialitate includeau sa doarma in aeroportul Heathrow sau pe banci in parc pentru mai multe zile sau sa se prefaca a fi „martor al lui Iehova” pentru ca sefii lui sa-l lase s-o ia de nevasta.
In 2002, Scotland Yard si FBI au organizat o urmarire. In primul rand, FBI-ul a montat microfoane in telefonul parintilor psihologului american. Mama ei i-a spus lui Hendy-Freegard ca ii va da 10,000$ dar numai in persoana. Hendy-Freegard s-a intalnit cu ea la aeroportul Heathrow unde politia l-a prins. El a negat acuzatiile si a spus ca erau parte dintr-o conspiratie impotriva lui, poveste pe care a continuat-o si in timpul procesului. Pe 23 iunie 2005, dupa 8 luni de proces, curtea Blackfriars Crown i-a dat lui Robert Hendy-Freegard 2 capete de acuzare de rapire, 10 capete de furt si 8 de inselatorie. Pe 6 septembrie 2005 i-a fost data sentinta de puscarie pe viata. Politia se indoieste ca au fost descoperite toate victimele. Pe 25 aprilie 2007, BBC a avut un reportaj in care spuneau ca Robert Hendy-Freegard a facut apel la sentintele de rapire si a castigat. Asta inseamna ca sentinta sa pe viata a fost revocata, dar o sa serveasca totusi 9 ani pentru celelalte acuzatii. Ar putea sa fie liber pana la sfarsitul anului 2007.
10. Bernard Cornfeld [Nascut: 1927; Decedat: 1995]
Bernard Cornfeld a fost un om de afaceri foarte cunoscut si un finantist international care vindea investitii in fonduri mutuale americane. El s-a nascut in Turcia. Cand s-a mutat in Statele Unite, a lucrat ca agent social, devenind vanzator de fonduri mutuale in anii 1950. Desi era balbait, avea un dar pentru vanzari, iar cand tatal unui coleg de-al sau a murit, cei doi au folosit cei 3000$ de la asigurari sa cumpere si sa conduca un stand de ghicit varsta si greutatea la balciul din insula Coney.
In anii 1960, Cornfeld si-a format propria companie de vanzari de fonduri mutuale, Investors Overseas Services (IOS) pe care a inregistrat-o in afara Statelor Unite cu fonduri in Canada si birourile centrale la Geneva, Elvetia. Desi birourile centrale erau oficial la Geneva, birourile principale ale IOS erau in Ferney-Voltaire, Franta, la o distanta mica intre granita cu Elvetia si Geneva- aceasta a fost o modalitate simpla pentru a evita problemele cu permisele de munca pentru prea multi angajati. In urmatorii 10 ani, IOS a strans peste 2,5 miliarde $, aducandu-i lui Cornfeld o avere de peste 100 milioane $. El a devenit cunoscut pentru petrecerile extravagante. Din punct de vedere social era generos si jovial.
Un grup de 300 de angajati IOS s-au plans autoritatilor elvetiene ca Cornfeld si colaboratorii lui ar fi sustras o parte din banii cuveniti lor de-a lungul anului 1969. Ulterior acesta a fost acuzat de frauda in 1973 de catre autoritatile elvetiene. Cand Cornfeld a vizitat Geneva, autoritatile elvetiene l-au arestat. A stat 11 luni intr-o inchisoare elvetiana inainte de a fi eliberat pe cautiune pentru 600000 $. S-a intors in Beverly Hills, traind mai retras decat in anii precedenti. A dezvoltat o obsesie pentru mancarea sanatoasa si vitamine, a renuntat la carnea rosie si bea foarte rar alcool. A suferit un atac cerebral si a murit in urma unui anevrism pe 27 februarie 1995 la Londra, Anglia.
Like this:
Be the first to like this post.
Bucuresti, 17 Octombrie 2011 – Nei Medica Asist anunta avizarea ambulantelor tip A1 pentru pacientii centrului.
Iata cateva lucruri pe care ar trebui sa le aveti in vedere:
